Gaudeamus igitur – Versuri
Gaudeamus igitur, cunoscut și sub numele de De Brevitate Vitae, este un cântec tradițional academic cântat la ceremonii de absolvire și alte evenimente universitare. Textul original al cântecului este scris în latină și datează din secolul al XVIII-lea. Cântecul reflectă bucuria și efemeritatea vieții de student, dar și grijile asociate cu trecerea timpului. Este bine cunoscut în întreaga lume universitară și este adesea considerat un imn tradițional al studenților.
Versurile cântecului Gaudeamus igitur
1.
Gaudeamus igitur, Juvenes dum sumus;
Post jucundam juventutem, Post molestam senectutem
Nos habebit humus, Nos habebit humus.
2.
Ubi sunt qui ante nos, In mundo fuere?
Vadite ad superos, Transite ad inferos,
Ubi iam fuere, Ubi iam fuere.
3.
Vita nostra brevis est, Brevi finietur;
Venit mors velociter, Rapit nos atrociter,
Nemini parcetur, Nemini parcetur.
4.
Vivat academia, Vivant professores;
Vivat membrum quodlibet, Vivant membra quaelibet,
Semper sint in flore, Semper sint in flore.
5.
Vivant omnes virgines, Faciles, formosae;
Vivant et mulieres, Tenerae, amabiles,
Bonae, laboriosae, Bonae, laboriosae.
6.
Vivat et respublica Et qui illam regit;
Vivat nostra civitas, Maecenatum caritas,
Qui nos hic protegit, Qui nos hic protegit.
7.
Pereat tristitia, Pereant osores,
Pereat diabolus, Quivis antiburschius,
Atque irrisores, Atque irrisores.
Analiza și semnificația operei "Gaudeamus igitur"
Cântecul Gaudeamus igitur este o veritabilă capodoperă a culturii universitare, fiind recunoscut la nivel global ca un simbol al vieții studențești. Prin versurile sale, cântecul captează esența experienței academice, dar și aspecte mai profunde ale condiției umane.
Prima strofă, poate cea mai cunoscută, începe cu un apel la bucurie: "Gaudeamus igitur, juvenes dum sumus" – să ne bucurăm așadar, cât suntem tineri. Această invitație la celebrarea vieții tinereții este urmată de o reflecție asupra inevitabilității morții: "Post jucundam juventutem, post molestam senectutem, nos habebit humus". Astfel, cântecul sugerează că viața este trecătoare și că trebuie savurată în timp ce avem ocazia.
Strofa a doua se întreabă retoric despre locul celor care au trăit înainte, subliniind efemeritatea existenței umane: "Ubi sunt qui ante nos, in mundo fuere?". Această întrebare este o temă comună în literatura medievală și renascentistă, cunoscută sub numele de "ubi sunt", care reflectă asupra inevitabilității trecerii timpului și a schimbării.
În strofa a treia, versurile subliniază fragilitatea vieții: "Vita nostra brevis est, brevi finietur". Aceasta sugerează că moartea vine rapid și fără milă, afectând pe toată lumea indiferent de statutul social sau realizările personale.
Strofele patru și cinci trec la o celebrare a vieții academice și a celor implicați în aceasta: universitatea, profesori, studenți și chiar femeile frumoase și virtuoase. Acest moment de celebrare nu doar că leagă versurile de tradiția universitară, dar oferă și un contrast față de temele mai sumbre explorate anterior.
Strofa a șasea extinde celebrarea la nivelul societății și al conducerii acesteia, salutând atât statul, cât și pe cei care îl conduc: "Vivat et respublica et qui illam regit". Aceasta sugerează o apreciere a structurii și ordinii sociale care permit educația și dezvoltarea personală.
În final, strofa a șaptea exprimă o dorință de a depăși tristețea și dușmănia, urând pieirea celor care se opun spiritului tineresc și educației: "Pereat tristitia, pereant osores". Această notă de optimism și dorință de progres reprezintă o concluzie potrivită pentru o piesă care, în esență, celebrează viața și cunoașterea.
În concluzie, cântecul Gaudeamus igitur este mai mult decât un simplu imn studențesc; este o meditație asupra tânărului, fragilității și frumuseții vieții, precum și o sărbătoare a cunoașterii și a tradiției academice. Mesajul său este universal și atemporal, motiv pentru care a rămas relevant de-a lungul secolelor și continuă să fie cântat și respectat în universitățile din întreaga lume.
