Buzele tale – Mihai Beniuc
Buzele tale –
Pe buzele tale plouă
Și-i umezeală și frică
Strigă cuvintele înecate
Într-un sărut care pică.
Dar buzele tale nu strigă
Născând din nou o poveste,
Se-nchid în tăcere și frică
Ca-ntr-un album de neveste.
Pe buzele tale plouă
Și-i umezeală și teamă,
Se-ntorc cuvintele-n glastră
Ca niște flori fără mamă.
Dar buzele tale nu strigă,
Se-nchid în tăcere și teamă
Ca-ntr-un album ferecat
Cu flori de gheață și dramă.
Pe buzele tale plouă
Și-i umezeală și groază,
Și florile tale de gheață
În sărutări se prefază.
Analiza și Interpretare
Poezia “Buzele tale” de Mihai Beniuc este o creație lirică în care autorul explorează teme de dragoste și dorință, filtrate printr-o lentilă de melancolie și introspecție. Poezia este un exemplu clar de cum limbajul poetului poate evoca emoții profunde și imagini vizuale în mintea cititorului, folosind metafore și simboluri puternice.
Una dintre cele mai semnificative teme ale poeziei este contrastul dintre aparență și esență. În timp ce buzele – simbol al iubirii și al comunicării – sunt descrise ca fiind umede și fricoase, ele sunt și sursa tăcerii și a reținerii. Tăcerea unei iubiri neîmpărtășite sau a unei comunicări eșuate este sugerată prin imaginea cuvintelor “înecate” într-un sărut care “pică”, indicând o lipsă de claritate și de comunicare autentică între iubiți.
Simbolistica ploii și a umezelii este, de asemenea, centrală în poezie. Plouă pe buze, iar această imagine evocă un sentiment de curățare și reînnoire, dar și de tristețe și melancolie. Umezeala poartă conotații de prospețime, dar și de fragilitate, sugerând un moment efemer, o emoție pe cale să dispară. Acest dublu înțeles este întărit de repetarea constantă a acestei imagini în tot textul, subliniind caracterul trecător și vulnerabil al sentimentelor.
Structura poeziei este atent construită, fiecare strofă având o simetrie în utilizarea imaginilor și a sunetelor. Repetiția frazei “Pe buzele tale plouă” funcționează ca un leitmotiv, asigurând un ritm aproape hipnotic, care amplifică efectul general al poeziei. Prin această repetare, Beniuc subliniază ideea că emoțiile sunt ciclice și că iubirea trece printr-un proces continuu de transformare și renasceri.
O altă imagine puternică este cea a florilor fără mamă, sugerând iubirea care nu are rădăcini sau bază solidă, o iubire care nu poate înflori. Acest simbol accentuează sentimentul de pierdere și de dor care străbate poemul, o iubire care, deși intensă, nu poate supraviețui în absența unei conexiuni autentice și reciproce.
În concluzie, “Buzele tale” este un poem care explorează complexitatea și dualitatea iubirii. Prin imagini vii și un stil liric, Mihai Beniuc reușește să transmită profunzimea emoțiilor umane și să reflecte asupra naturii efemere și, uneori, iluzorii a iubirii. Poezia invită cititorii să reflecte asupra propriei experiențe emoționale, provocându-i să se gândească la momentele de tăcere și la cuvintele care nu au fost rostite în propriile relații.
