Nu uita că ești român – Autor necunoscut
Nu uita că ești român,
Nu uita de-al tău străbun,
Nu uita de toți acei
Ce-au luptat să ai ce vrei.
Nu uita de al tău neam,
De părinți și de-al tău prag,
Nu uita de-ai tăi copii,
Ei sunt tot ce ai mai iubi.
Nu uita de graiul dulce,
De pământul ce te duce,
Nu uita de țara ta,
Oriunde vei fi, nu uita.
Nu uita de munți și dealuri,
De câmpii și de izvoare,
Nu uita de vechiul plai,
De bătrânii dintr-un sat.
Nu uita de mândrii codri,
De pădurile de brazi,
Nu uita de dor și jale,
În străinătate sau acasă.
Nu uita că ești român,
Nu uita să fi stăpân,
Nu uita de frate, soră,
De cămin și de o vorbă bună.
Analiza Poeziei „Nu uita că ești român”
„Nu uita că ești român” este o poezie care rezonează adânc în sufletul fiecărui român, evocând temele identității naționale, tradiției și moștenirii culturale. Deși autorul poeziei rămâne necunoscut, mesajul transmis este unul puternic și universal valabil pentru toți cei care își simt rădăcinile ca parte integrantă a identității lor.
Poezia începe cu un îndemn imperativ: „Nu uita că ești român.” Această frază servește nu doar ca o reamintire, ci și ca o chemare la conștiința fiecărui individ de a-și păstra identitatea și valorile naționale. Fiecare vers este construit pentru a evoca sentimente de mândrie și loialitate față de patria-mamă, accentuând importanța păstrării tradițiilor și amintirilor transmise din generație în generație.
Prin repetiția frazei „Nu uita,” poeziea devine un manifest al păstrării identității culturale. Fiecare strofă își îndreaptă atenția către un aspect diferit al patrimoniului românesc: străbunii care au luptat pentru libertate și demnitate, pământul natal cu peisajele sale diverse, și limbajul dulce și melodios.
Strofa referitoare la natură și geografie evocă imagini puternice ale peisajelor românești – munți, dealuri, câmpii, izvoare și păduri. Aceste descrieri nu sunt doar imagini ale frumuseții naturale, ci simboluri ale permanenței și rezilienței spiritului românesc. Codrii, brazii și izvoarele devin simboluri ale vieții și continuității, elemente care au fost martori la istoria tumultoasă a neamului românesc.
Una dintre forțele poeziei este universalitatea sa – în timp ce abordează teme specifice poporului român, conceptul de a nu uita de unde vii este un mesaj valabil pentru oricine, indiferent de naționalitate. Atât de multe dintre aceste teme sunt universale în natură: importanța familiei, a tradițiilor și a loialității față de locul de origine.
Poezia se încheie cu o notă de introspecție – „Nu uita să fii stăpân, Nu uita de frate, soră.” Acest vers aduce în prim-plan ideea că adevărata putere vine din integrarea și acceptarea relațiilor care formează structura socială. Fratele și sora nu sunt doar rude de sânge, ci parte dintr-o comunitate care îmbrățișează valorile și istoria comună.
„Nu uita că ești român” este o operă de o simplitate și profunzime remarcabile, reușind să capteze esența națiunii române într-un mod accesibil și emoționant. Prin cuvinte simple, autorul reușește să comunice un sentiment de apartenență și responsabilitate față de moștenirea lăsată de strămoși. Poezia este mai mult decât un set de versuri; este un strigăt către conștiința națională și individuală, un apel la mândrie, respect și continuitate culturală.
