As renunta – versuri
As renunta la vise, la dorinte,
La noptile albastre si fierbinti,
La soaptele ce-mi umplu mintea,
La tot ce mi-a fost drag, la legaminte.
As renunta sa mai alerg spre stele,
Sa caut printre umbre un ecou,
Sa strig in van, in noaptea-ntunecoasa,
Ca inca sunt aici, ca sunt al tau.
As renunta la tot ce ma-nconjoara,
La clipele de dor, la amintiri,
La roua diminetii, la aroma,
La tot ce m-a facut sa sper in zori.
As renunta la zilele senine,
La razele de soare ce m-alinta,
La glasul tau suav ce ma cuprinde,
Si ma invaluie ca o adiere lină.
As renunta la tot ce inseamna viata,
La tot ce m-a crescut si m-a format,
La clipele de fericire pura,
As renunta sa te fi avut aproape.
Dar nu pot renunta la tine, iubirea mea,
Caci esti lumina ce-mi lumineaza calea,
Esti forta ce m-impinge mai departe,
As renunta la toate, dar nu la dragostea ta.
Analiza si Interpretare
„As renunta” este o poezie introspectivă, care explorează profunzimile sufletului uman și complexitatea sentimentului de dragoste. Aceasta compoziție poetică se înfățișează ca un dialog interior, în care eul liric examinează cu sinceritate ceea ce ar fi dispus să sacrifice pentru iubirea sa. Întrebarea centrală pe care poezia o ridică este legată de limitele la care am fi dispuși să mergem pentru cei pe care îi iubim și ce aspecte ale vieții noastre suntem gata să abandonăm în numele iubirii.
În primele strofe, eul liric își exprimă disponibilitatea de a renunța la vise și dorințe, simboluri ale speranței și țelurilor personale. Acest sacrifiu accentuează intensitatea sentimentelor pe care le nutrește. Renunțarea la „noptile albastre” și „soaptele” sugerează o dorință de a se elibera de tot ceea ce ar putea deturna concentrarea de la iubirea centrală. Acest gest este o metaforă pentru dorința de a se dedica complet și fără rezerve relației iubitoare.
Pe măsură ce poezia avansează, se observă o abandonare treptată a lucrurilor care ar putea fi considerate fundamentale pentru fericirea umană. Renunțarea la „zilele senine” și „razele de soare” semnalează o hotărâre de a renunța chiar și la acele momente de bucurie instinctivă care nu sunt legate direct de iubirea împărtășită. Această poziție accentuează ideea că iubirea, pentru eul liric, transcende orice alt sentiment sau experiență lumească.
Structura poeziei este una repetitivă, fiecare strofă aducând în prim-plan câte un element esențial al vieții de care eul liric ar fi dispus să renunțe. Această repetitivitate nu doar subliniază sacrificiul, ci și întărește ideea de devoțiune totală. Spre final, însă, se clarifică faptul că, în ciuda disponibilității de a renunța la toate aceste lucruri, eul liric nu poate renunța la iubirea însăși. Iubirea este prezentată ca un element indispensabil, un punct de ancorare fără de care întreaga existență și-ar pierde sensul.
În esență, „As renunta” explorează complexitatea și intensitatea iubirii umane, punând accentul pe puterea acestui sentiment de a redefini prioritățile și valorile personale. Poemul ne invită să reflectăm asupra propriei noastre capacități de sacrificiu și asupra lucrurilor pe care le considerăm cu adevărat fundamentale pentru fericirea noastră. Este o mărturie a faptului că, în ciuda tuturor greutăților vieții, iubirea rămâne un far călăuzitor și o sursă inepuizabilă de forță și inspirație.
