Azi am să-ncrestez în grindă – George Coșbuc
Azi am să-ncrestez în grindă,
Colo-n colț, trei rândurele,
Câte una pentru fiecare
An ce-am plâns de dorul tău.
Și-am să pun pe foc gutuie,
Să se coacă-ncet, încet,
Și din ochi să-mi picure
Lacrimi, lacrimi peste ea.
Și-am să zic zâmbind amar
Că mă doare, că mi-e greu,
Și-am să râd de nebunia
Ce-mi cuprinde sufletul.
Și-n fereastră am să pun
Flori de măr și busuioc,
Să miroasă a primăvară,
Să te simt iar lângă mine.
Și-am să cânt încet de dor,
Că mi-e dor și mi-e urât,
Și-am să plâng apoi deodată,
Că mi-e dor și mi-e pustiu.
Azi am să-ncrestez în grindă
Trei rândurele, una câte una,
Pentru fiecare an ce trece
Și eu tot te-aștept să vii.
Analiza operei “Azi am să-ncrestez în grindă” de George Coșbuc
Poemul “Azi am să-ncrestez în grindă” de George Coșbuc este o ilustrare emoționantă a nostalgiei și a dorului, sentimente care sunt universal resimțite de oameni în momente de separare de cei dragi. Versurile simple și directe ale lui Coșbuc reușesc să transmită o poveste personală și profundă, reflectând asupra trecerii timpului și a modului în care acesta poate amplifica dorul.
Unul dintre cele mai importante aspecte ale acestei opere este folosirea simbolismului. De exemplu, “a-ncresta în grindă” este un simbol al dorinței de a păstra vie memoria unor momente sau persoane importante. În creștina tradiție românească, grindele erau adesea folosite ca un loc de a marca evenimente semnificative, precum nașterea unui copil sau aniversările, subliniind astfel importanța amintirilor și a timpului care trece.
Un alt element simbolic este gutuia pusă la copt. Gutuia, un fruct asociat adesea cu toamna și cu amintirile din copilărie, simbolizează aici trecerea timpului și maturizarea emoțională. Aroma gutuii coapte, amestecată cu lacrimile protagonistului, creează o imagine puternică a unei tristeți dulci-amărui, intensificând astfel sentimentul de dor și de nostalgie.
Floriile de măr și busuioc sunt alte simboluri puternice prezente în poem. Mărul, un simbol al primăverii și al reînnoirii, este evocat pentru a sugera speranța și continuitatea vieții, chiar și în absența unei persoane dragi. Busuiocul, cu conotațiile sale de puritate și protecție, este un simbol al speranței și al dorinței de a păstra vie amintirea persoanei iubite.
Emoția este un alt aspect crucial al acestui poem. Coșbuc folosește un limbaj accesibil și imagini ușor de înțeles pentru a transmite o emoție autentică și profundă. În timp ce versurile sunt simple, ele sunt încărcate de semnificații și reușesc să evoce un răspuns emoțional din partea cititorului. Poezia este un exemplu excelent al modului în care limbajul poetic poate fi folosit pentru a explora și a exprima complexitatea emoțiilor umane.
Poemul “Azi am să-ncrestez în grindă” este, de asemenea, o meditație asupra timpului. Fiecare “rândurele” încrustată în grindă reprezintă un an, subliniind trecerea inexorabilă a timpului și, totodată, persistența dorului. Această temă este una comună în literatura universală, dar abordarea lui Coșbuc o face să fie personală și intimă.
În concluzie, poemul “Azi am să-ncrestez în grindă” de George Coșbuc este o capodoperă a literaturii române care explorează teme universale precum dorul, memoria și trecerea timpului printr-un limbaj simplu, dar profund simbolic. Imaginile și emoțiile pe care le evocă rămân relevante și puternice, ceea ce demonstrează talentul său de a crea poezii care rezonează dincolo de barierele temporale și culturale.
