Colo sus în vremea aceea – Versuri
Colo sus în vremea-aceea,
Sus în Ţara Românească,
Avea Domnul Sfânt un fiu,
Un fiu, Domn, prea-sfânt Domn.
Şi-l trimese Dumnezeu
Pe pământ să vie,
Mândră Maică a-şi alege,
Mândră Maică şi curată,
Că din Maică Preacurată
Să se nască Domnul Sfânt,
Domnul Sfânt pe-acest pământ.
Şi colindă Fiul Sfânt,
Colo sus în vremea-aceea,
Sus în Ţara Românească.
Şi-ntr-un sat se opri Fiul,
Lângă-o casă albă, mare,
Intră-n casă, găseşte,
O găseşte pe Maria,
Pe Maria şi o roagă:
– Roagă-te, Marie sfântă,
Roagă-te ca să te faci
Maica mea, curata Maică.
Şi Maria se-nvoieşte,
Şi Maria se roagă,
Se roagă şi se-nchină,
Şi ascultă, şi primeşte
Să se facă Maica lui,
Maica lui, pe-acest pământ.
Analiza și Importanța Versurilor
Colinda “Colo sus în vremea aceea” face parte din tradiția bogată a colindelor românești, care sunt strâns legate de sărbătorile de iarnă și, în special, de Crăciun. Aceste versuri ne poartă într-o călătorie simbolică, în care este descris momentul special al alegerii Fecioarei Maria ca Maica Domnului. Colinda îmbină credințele religioase cu elemente folclorice, oferind un tablou viu al tradițiilor și valorilor spirituale ale poporului român.
Un aspect important al acestei colinde este simplitatea și profunzimea mesajului religios. Nararea simplă și directă a evenimentelor biblice permite pătrunderea semnificației spirituale într-o formă accesibilă tuturor ascultătorilor. Acest mod de a spune povestea nașterii lui Isus Hristos este caracteristic colindelor românești, care reușesc să aducă în fața credincioșilor esența credinței lor într-un mod care rezonează cu viața de zi cu zi.
Versurile colindelor adesea au un ritm melodios și sunt ușor de reținut, fapt care contribuie la transmiterea lor din generație în generație. Această continuitate este un element esențial al culturii românești, care menține vie tradiția și creează un sentiment de apartenență și identitate națională. “Colo sus în vremea aceea” nu face excepție, fiind un exemplu remarcabil al modului în care colindele contribuie la păstrarea patrimoniului cultural și spiritual.
Colindele, și în special această piesă, sunt adesea cântate de grupuri de colindători în Ajunul Crăciunului, când aceștia merg din casă în casă, oferind prin cântec un sentiment de bucurie și comuniune. Acest obicei nu doar că întărește legăturile comunitare, dar servește și ca un reminder constant al valorilor creștine, transmițând esența sărbătorii Nașterii Domnului.
Din punct de vedere lingvistic, colinda este scrisă într-un limbaj arhaic, care poate părea simplu, dar este bogat în simbolism. Alegerea cuvintelor și structura versurilor reflectă nu doar valorile religioase, ci și frumusețea și complexitatea limbii române. Utilizarea termenilor specifici, precum “Maica Preacurată” sau “Domnul Sfânt”, contribuie la crearea unei atmosfere sacre și respectuoase, subliniind importanța momentului descris în versuri.
În concluzie, “Colo sus în vremea aceea” este mai mult decât o simplă colindă. Este o operă de artă care oglindește credința, tradițiile și identitatea culturală ale românilor. Prin simplitatea sa, reușește să transmită un mesaj profund și etern, care rămâne relevant și emoționant pentru generațiile consecutive. Aceasta este puterea colindelor românești: de a uni, de a inspira și de a păstra vie esența spirituală a unei națiuni.
