Deșteaptă-te, române – Andrei Mureșanu
Strofă 1
Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.
Strofă 2
Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Strofă 3
Înalță-ți lata frunte și cată-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii.
Strofă 4
Privim, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
“Viață-n libertate ori moarte!” strigă toți.
Strofă 5
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Și oarba neunire la Milcov și Carpați!
Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!
Strofă 6
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,
Și blastămă cu lacrimi în ochi pe orișicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători.
Strofă 7
De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie și foc.
Strofă 8
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;
Acum se-ndreaptă arma-n asupra noastră, iară,
Dar noi păstrăm cu fală, în frunte, un țel sublim.
Strofă 9
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ!
Analiza și importanța imnului “Deșteaptă-te, române!”
“Deșteaptă-te, române!” este un imn național încărcat de simbolism, scris de Andrei Mureșanu în contextul Revoluției de la 1848. Acest imn îndeamnă la trezirea națiunii române dintr-un somn metaforic, un somn al ignoranței și al subjugării sub tirania străină. Imnul este nu doar un apel la conștientizare națională, ci și la acțiune, un simbol al dorinței de unitate și libertate.
Prima strofă stabilește tonul imnului, chemând românii să se trezească și să își croiască o soartă mai bună, sugerând că timpul acțiunii decisive este acum sau niciodată. Este un apel emoționant care reflectă gravitatea momentului istoric și determinarea celor care doresc schimbarea.
A doua strofă accentuează moștenirea romană a poporului român, evocând sângele roman care curge prin venele românilor. Prin aceasta, Mureșanu aduce un sentiment de mândrie națională și legitimitate istorică, legând lupta contemporană de un trecut glorios.
În strofă a treia, poetul îndeamnă românii să se unească, să fie puternici ca brazii în munte și să acționeze cu hotărâre. Aceasta este o chemare la unitate și la conștientizarea forței colective, care amintește de potențialul imens al unei națiuni unite.
Strofa a patra invocă figuri istorice importante, precum Mihai Viteazul și Ștefan cel Mare, pentru a inspira și mobiliza masele. Aceste figuri sunt simboluri ale luptei pentru libertate și ale victoriilor împotriva tiraniei, servind ca model pentru generațiile actuale și viitoare.
Importanța imnului “Deșteaptă-te, române!” constă și în rolul său de catalizator al unității naționale. Strofa a cincea atrage atenția asupra pericolului dezbinării și a lipsei de solidaritate, care au fost factori ce au slăbit poporul român în trecut.
Strofa a șasea și a șaptea avertizează asupra trădării și a pericolului de a nu răspunde chemării națiunii și a mamei-patrie. Poetul subliniază că orice act de lașitate sau trădare ar trebui să fie pedepsit sever, păstrând astfel integritatea și onoarea națională.
Strofa a opta reamintește de provocările istorice, făcând referire la “iataganul barbarei semilune”, simbol al opresiunii otomane. În ciuda acestor provocări, Mureșanu îndeamnă la continuarea luptei cu un “țel sublim” în minte, fără a ceda în fața opresiunii.
Strofa finală sintetizează mesajul central al imnului: mai bine să murim în luptă, cu onoare și glorie, decât să trăim ca sclavi. Acest vers a devenit un simbol al rezistenței și al dorinței de libertate, fiind relevant nu doar în contextul Revoluției de la 1848, ci și în lupta continuă a poporului român pentru suveranitate și independență.
“Deșteaptă-te, române!” rămâne un imn puternic și relevant, evocând sentimente de mândrie națională și unitate, continuând să inspire generații de români să se ridice împotriva injustiției și să își croiască o soartă mai bună. Este o chemare la acțiune și responsabilitate, un memento al sacrificiului strămoșilor noștri și al datoriei noastre de a proteja acest patrimoniu prețios.
