E scris undeva – Adrian Păunescu
E scris undeva, într-o carte,
Într-o carte de mult uitată,
Că undeva, pe-o margine de soare,
Ne vom întâlni odată.
Și-atunci, toate câte dor acum,
Toate câte par absurde și greșite,
Vor găsi răspuns și drum,
Făcându-se, din umbre, lucruri sfinte.
Nu e ușor să știi că e scris
Ce niciodată nu poți citi,
Că-n locul unde totul e precis,
Noi ne vom regăsi.
Și de vei fi un înger trist,
Un gând rătăcit din altă poveste,
Eu voi fi acolo să insist,
Să aflu ce mai este.
Pe marginea de soare,
Pe drumul de lumină
Vom desluși mistere clare,
Prin veșnicia divină.
Nu trebuie decât să crezi
Că, într-o zi, fără de veste,
Ne vom întâlni și vom culege miez
Din stelele celeste.
Analiza și interpretare
Adrian Păunescu, unul dintre cei mai proeminenți poeți români contemporani, reușește să surprindă esența umană și căutarea sa pentru sens și împlinire în poezia „E scris undeva”. Această operă reflectă adâncimea introspecției umane și dorința neîncetată de a găsi un sens în tumultul vieții cotidiene.
Poezia începe cu o imagine puternică a unei cărți uitate, simbolizând cunoașterea și adevărurile pe care le căutăm, dar care par a fi ascunse sau uitate de-a lungul timpului. Această carte este o metaforă pentru destinul uman, un loc în care totul este deja scris, dar inaccesibil cunoașterii noastre limitate.
Pe parcursul versurilor, Păunescu explorează ideea de întâlnire predestinată, o temă comună în literatura universală, dar care capătă o intensitate aparte în contextul acestei poezii. Versurile sugerează că, indiferent de încercările și suferințele prezente, există un loc și un timp în care toate întrebările vor primi răspunsuri și toate rănile vor fi vindecate. Acest loc este descris ca o „margine de soare”, un simbol al iluminării și al împlinirii spirituale.
Stilul poetic al lui Păunescu este marcat de o profundă sensibilitate și o utilizare masterfulă a imagisticii. Fiecare vers este atent construit pentru a evoca emoții puternice și a invita cititorul la reflecție. De exemplu, ideea de „înger trist” și „gând rătăcit” sugerează fragilitatea și complexitatea sufletului uman, în timp ce „marginea de soare” și „drumul de lumină” simbolizează speranța și reînnoirea.
Un alt aspect notabil al poemului este tonul său optimist. În ciuda recunoașterii durităților vieții, există o credință fermă că la finalul drumului, există o întâlnire care va aduce pace și înțelegere. Acesta este un mesaj de speranță și reziliență, care încurajează cititorii să continue să creadă și să caute împlinirea personală.
Poezia „E scris undeva” îndeamnă la o meditație profundă asupra destinului, iubirii și căutării sensului vieții. Prin imagini sugestive și un limbaj bogat, Adrian Păunescu reușește să creeze o operă care rămâne relevantă și emoțională pentru oricine se confruntă cu întrebări existențiale. Aceasta este o poezie care nu doar că cere să fie citită, ci și simțită și trăită, fiecare vers invitând cititorul să facă parte din călătoria către sine și către împlinirea spirituală.
