Fructul Interzis – Versuri de Gheorghe Săsărman
Capitolul 1
Într-o grădină verde-nchisă,
Unde tăcerea e cuvânt,
Stă un copac cu fructe grele,
Ascunse-n frunze ce ascult.
Capitolul 2
Legenda spune că-i periculos,
Să muști din fructul ce-i interzis,
Căci blestemul său e nemilos,
Și te aruncă-ntr-un abis.
Capitolul 3
Când Luna-și varsă albul praf,
Peste grădina fermecată,
Un glas șoptit, un dor năvalnic,
Te cheamă iar să-l guști o dată.
Capitolul 4
Dar omul slab, de timp uitat,
Întinde mâna spre ispita,
Și-n clipa-n care-a gustat,
Se stinge-n ceruri strălucirea.
Analiza și Interpretare
Poezia “Fructul Interzis” de Gheorghe Săsărman explorează teme universale de tentație, consecințe și natura umană. Autorul folosește simbolismul grădinii și al fructului interzis pentru a reflecta asupra alegerilor pe care le facem și a impactului acestor alegeri asupra destinului nostru. Grădina reprezintă un spațiu idealizat, un loc al inocenței și perfecțiunii, dar și un loc al pericolelor ascunse.
În primul capitol, autorul setează scena cu o atmosferă de mister și anticipare. Grădina verde-nchisă simbolizează un loc de explorare interioară, locul unde tăcerea devine cuvânt, un paradox care atrage și intrigă cititorul. Copacul cu fructe grele devine astfel un simbol al tentației omniprezente, ce poate schimba destinul celui care alege să cedeze dorinței.
Capitolul doi adâncește tema pericolului și al blestemului asociat cu neascultarea. Fructul interzis capătă valențe mitice, reprezentând cunoașterea interzisă sau dorința de a depăși limitele impuse. Acest capitol accentuează ideea că îndrăzneala de a-ți depăși limitele poate avea consecințe devastatoare.
În al treilea capitol, autorul introduce motivul tentației, sugerat prin imaginea Lunii care varsă praf alb. Această imagine poate fi interpretată ca un simbol al iluziilor și al dorințelor care par frumoase și atrăgătoare, dar care se pot dovedi a fi înșelătoare. Glasul șoptit ce te cheamă să guști din fructul interzis subliniază puterea dorinței umane de a experimenta și a cunoaște, chiar și cu riscul unor consecințe nefaste.
Ultimul capitol aduce punctul culminant al poeziei, unde omul, simbol al umanității, cedează tentației. Gestul de a întinde mâna către fructul interzis este un act de sfidare, dar și de vulnerabilitate. În momentul în care gustă, strălucirea se stinge, sugerând pierderea inocenței și a purității. Este un moment de trecere de la necunoaștere la conștientizare, de la perfecțiune la imperfecțiune, reflectând astfel mitul clasic al căderii din rai.
Poezia “Fructul Interzis” reflectă în mod profund asupra naturii umane, explorând modul în care dorința și curiozitatea ne pot conduce către descoperiri importante, dar și către pericole nebănuite. Prin simbolismul său bogat și limbajul poetic evocativ, Gheorghe Săsărman reușește să creeze o operă care invită cititorul la introspecție și la examinarea propriei relații cu tentația și limitele autoimpuse.
