Hora Unirii – Vasile Alecsandri
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!
Iarba rea din holde piară!
Piară dușmănia-n țară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori și omenie!
Amândoi suntem de-o mamă,
De-o făptură și de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.
Aceeași soartă ne paște,
Aceeași frunte ne naște,
De la Nistru pân’ la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Din Hotin și pân’ la Mare
Vin muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o ațin.
Din Boian la Vatra-Dornei
A venit un plâns de jale
Să-l auzi din deal în vale:
„Sărmănirii noștri frăți!
De la Turnu-n Dorohoi
Curg dușmanii în puhoi
Și s-așază pe la noi;
Dar nu-i frică, să ne-adunăm,
Să fim iarăși ce-am fost odată,
Fiii să fim ai nației,
Pe pământul României!
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!
Analiza și Importanța Operei
„Hora Unirii,” scrisă de Vasile Alecsandri, este o poezie iconică în cultura română, simbolizând unitatea și solidaritatea națională. Poezia a fost publicată pentru prima dată în anul 1856 și a devenit rapid un imn neoficial al mișcării de unire a Principatelor Române. Versurile acestei poezii reflectă dorința arzătoare a românilor de a se uni într-o singură națiune și de a depăși diferențele regionale și conflictele interne care au fragmentat țara de-a lungul timpului.
Poezia debutează cu îndemnul de a „da mână cu mână,” un gest simbolic de unitate și fraternitate. Acest îndemn este urmat de imagini poetice care subliniază ideea că românii sunt uniți nu doar prin limbă și cultură, ci și prin suferințe și aspirații comune. Referințele geografice, precum Nistru și Tisa, subliniază întinderea vastă a teritoriilor locuite de români, evidențiind și mai mult dorința de unire.
Un alt aspect important al poeziei este accentul pus pe ideea de omenie și pace internă. Alecsandri pledează pentru eradicarea urii și dușmăniei, pentru ca între români să existe doar „flori și omenie.” Aceasta sugerează un ideal de armonie și înțelegere reciprocă, esențial pentru unirea națională.
Structura poeziei este simplă și repetitivă, ceea ce îi conferă un caracter aproape de incantație, făcând-o ușor de memorat și recitat. Această simplitate a făcut ca mesajul său să fie accesibil unui public larg, contribuind la popularitatea și impactul său durabil. Melodia asociată cu această poezie, compusă de Alexandru Flechtenmacher, a transformat-o într-o adevărată horă, dansată de români în momentele de sărbătoare națională.
Simbolismul horei, un dans tradițional românesc, este de asemenea important. Hora, în acest context, reprezintă nu doar un act de celebrare, ci și un simbol al unității și coeziunii sociale. Faptul că versurile îndeamnă la dansul horei „pe pământul României” reiterează ideea că acest teritoriu este spațiul comun al tuturor românilor, locul în care tradițiile și valorile naționale trebuie să prospere.
În concluzie, „Hora Unirii” de Vasile Alecsandri este mult mai mult decât o simplă poezie patriotică; este un manifest pentru unitate și un simbol al dorinței de libertate și independență. Mesajul său a rămas relevant de-a lungul decadelor, continuând să inspire generații de români să lupte pentru unitate și coeziune națională. Acest poem rămâne o parte integrantă a patrimoniului cultural românesc și este recitat cu mândrie în momentele de sărbătoare națională.
