In pădurea cu alune – Versuri de Nina Cassian
În pădurea cu alune,
Avea casa un pitic.
Fură iarna, dar rămâne,
Neclintit în prag, voinic.
Vântul suflă, pomii scutur’,
Fulgii de zăpadă cad,
El se uită – un ochi vultur,
Căci în casă-i cald și drag.
Piticel, cu chip zâmbitor,
Roua-n flori îi dă măsură,
Zâna nopții-l prinde-n dor,
Tainic stelele îi fură.
Și cu cântec de vioară,
Visul lin și pripit,
Îl duce pe cărări de seară,
Unde luna s-a trezit.
Interpretare și Analiză
Poemul “În pădurea cu alune” de Nina Cassian este o operă literară scurtă dar memorabilă care captează imaginația prin simplitate și frumusețe. Este un exemplu perfect de poezie pentru copii, dar farmecul său transcende vârsta, fiind apreciat și de adulți pentru profunzimea și subtilitatea mesajului său.
Unul dintre aspectele remarcabile ale poeziei este atmosfera idilică pe care o creează. Descrierea pădurii și a căsuței piticului este realizată cu ajutorul unor imagini poetice simple dar intense, ceea ce permite cititorului să își imagineze cu ușurință un colț de natură plin de magie și frumusețe. Pădurea devine un loc al liniștii și al reflecției, în contrast cu tumultul iernii care bate la fereastră.
Personajul principal, micuțul pitic, este simbolul stabilității și al cutezanței. Cu toate că iarna este aspră și vântul suflă puternic, el rămâne neclintit, protejat de căldura și liniștea căminului său. Această imagine poate fi interpretată ca o metaforă pentru curajul și determinarea de a face față greutăților vieții, găsind adăpost în valorile personale și în lucrurile care ne aduc pace interioară.
Poezia se folosește de un limbaj accesibil și de un ritm melodic pentru a atrage atenția celor mici, dar și pentru a transmite o lecție de viață mai profundă. În lumea adesea complicată și plină de provocări, “În pădurea cu alune” ne amintește de importanța găsirii unui refugiu personal, un loc sau un sentiment care să ne ofere stabilitate și liniște.
Imaginile poetice sunt însoțite de o muzicalitate aparte, versurile curgând lin precum un basm spus la gura sobei. Această structură melodioasă este esențială pentru a menține atenția copiilor și pentru a-i introduce într-o lume de vis, unde magia și realitatea se împletesc armonios.
În concluzie, “În pădurea cu alune” este o poezie care, deși aparent simplă, reușește să îmbine elemente de basm cu teme universale precum curajul, stabilitatea și frumusețea naturii. Aceasta este o piesă de literatură care nu doar că încântă mințile tinere, dar reușește să aducă un zâmbet și celor mai în vârstă, reamintindu-le de frumusețea lucrurilor simple și de puterea interioară pe care fiecare dintre noi o poate găsi în momentele de încercare.
