Lasa-ma sa te ating – versuri de Adrian Paunescu
Lasa-ma, lasa-ma sa te ating,
Ochiul tau, abisul sa-mi sting,
In tacerea ce-o vad si-o simt,
Unde timpul incet l-am aprins.
Lasa-ma, lasa-ma sa te prind,
Intr-o noapte ce-i vis, sa te-nving,
Sa ma lasi, fara frica, sa-ti spun,
Ce nimeni nu s-a-ntrebat, niciun drum.
Lasa-ma, lasa-ma sa-ti cant,
Intr-un vers ce de dor e infrant,
Sa te implor, sa te strig in taina,
Dincolo de cuvinte, fara haina.
Lasa-ma, lasa-ma sa te iubesc,
Fara margini, in suflet sa cresc,
Ca un dor, ca un glas de-nceput,
Sa nu pleci, sa ramai, sa te ascult.
Analiza versurilor “Lasa-ma sa te ating”
Adrian Păunescu este unul dintre cei mai apreciați poeți contemporani din România, cunoscut pentru stilul său emoționant și profund. Versurile poeziei “Lasa-ma sa te ating” explorează teme universale precum iubirea, dorința și intimitatea, reușind să creeze o conexiune puternică între cititor și experiențele descrise. Această poezie poate fi considerată un exemplu clasic de poezie romantică, în care emoțiile și sentimentele sunt exprimate într-un mod sincer și direct.
Una dintre trăsăturile definitorii ale poeziei lui Păunescu este utilizarea unui limbaj simplu, dar extrem de sugestiv. Fiecare strofă a poemului “Lasa-ma sa te ating” este construită în jurul unei imagini evocatoare, prin care poetul își transmite dorința intensă de a se conecta cu persoana iubită. Repetarea expresiei “Lasa-ma” la începutul fiecărei strofe subliniază nevoia profundă de intimitate și apropiere, sugerând în același timp o ezitare sau o timiditate din partea poetului.
În prima strofă, poetul încearcă să-și exprime dorința de a se apropia de iubita sa la un nivel spiritual, dorind să “stingă” abisul ochilor săi și să creeze o conexiune profundă. Această imagine sugerează nu doar o dorință fizică, ci și una emoțională, de a pătrunde în lumea interioară a celuilalt. Această idee este continuată și în a doua strofă, unde poetul își dorește să câștige inimile și să depășească orice barieră de frică sau reținere.
În a treia strofă, Păunescu își dezvăluie latura poetică, dorind să cânte iubirea într-un mod care să-i depășească propriile așteptări. Aceasta sugerează o dorință de a exprima ceva ce cuvintele obișnuite nu pot cuprinde, o taină a iubirii care transcende limbajul cotidian. În ultima strofă, poetul își exprimă dorința de a iubi fără limite, subliniind ideea de creștere interioară prin iubire, de a rămâne alături de persoana iubită pentru a o asculta și a o înțelege.
Structura repetitivă a poemului, prin utilizarea unor fraze și imagini recurente, creează un ritm și o melodie interioară, caracteristice stilului lui Adrian Păunescu. Acest stil poetic este unul dintre motivele pentru care poeziile sale au o rezonanță atât de puternică în rândul cititorilor. Versurile lui reușesc să capteze esența emoțiilor umane, provocând cititorul să reflecteze asupra propriilor experiențe și sentimente.
“Lasa-ma sa te ating” este o poezie care explorează complexitatea iubirii și a dorinței, subliniind în același timp importanța intimității și a înțelegerii reciproce. Prin limbajul său simplu, dar puternic, Păunescu reușește să creeze o operă de artă poetică care transcende timpul și spațiul, rămânând relevantă și emoționantă pentru generațiile viitoare.
