Leagăn Verde Legănel – Versuri de Elena Farago
Leagăn verde, legănel,
Cine te-a făcut te-a vrut,
Te-a vrut mândru și frumos,
Să legene pui de moș.
Leagăn verde, legănel,
Puiul plânge mititel,
Leagă-l, leagă-l lin și blând,
Ca să doarmă pe pământ.
Leagăn verde, legănel,
Fă-l să doarmă nițel,
Să viseze flori și stele,
Puiul mamei mititel.
Analiza poemului „Leagăn Verde Legănel”
Poezia „Leagăn Verde Legănel” de Elena Farago este o creație care evidențiază puterea liniștitoare a poeziei și efectul calmant al unui cântec de leagăn. Versurile sunt construite în jurul imaginii unui leagăn, un simbol al siguranței și al protecției pe care părintele o oferă copilului său. Acest simbol este frecvent întâlnit în literatura pentru copii, unde leagănul devine un loc al siguranței și al visării.
În prima strofă, autorul introduce leagănul ca fiind un obiect creat cu dragoste și intenție, destinat să ofere bucurie și confort celor mici. Termenul „leagăn verde, legănel” este repetat ca un refren, creând un ritm blând și repetitiv, asemănător cu mișcarea de balansare a leagănului însuși. Această tehnică stilistică nu doar că accentuează tema, dar ajută și la inducerea unei stări de liniște cititorului sau ascultătorului.
În a doua strofă, accentul cade pe rolul liniștitor al leagănului – acela de a calma copilul care plânge. Versurile sugerează o mișcare lentă și blândă, subliniind importanța acestei interacțiuni tandre dintre mamă și copil. Se poate observa cum Farago folosește cuvinte simple, dar evocatoare, pentru a construi o atmosferă de pace și siguranță. Aceasta este o caracteristică esențială a poeziei pentru copii, unde mesajul trebuie să fie accesibil și să rezoneze cu emoțiile celor mici.
În ultima strofă, Farago introduce elemente ale visării – „flori și stele” – simboluri ale purității, inocenței și imaginației copilăriei. Aceste imagini sunt universale și ușor de recunoscut, ceea ce face ca poemul să fie apreciat de o audiență largă, indiferent de vârstă. Visul este un teritoriu al libertății și al posibilităților nelimitate, iar prin această strofă, autoarea subliniază un alt rol important al leagănului: acela de a deschide porțile imaginației.
Metaforic, leagănul din poezie poate fi interpretat și ca un simbol al vieții, cu momentele sale de suire și coborâre, de liniște și neliniște. Ciclul de mișcare al leagănului poate reflecta ciclicitatea vieții însăși, iar imaginea somnului poate fi văzută ca o metaforă pentru momentele de reflecție și introspecție. Este interesant de observat cum un obiect atât de simplu ca un leagăn poate deveni centrul unei reflecții poetice profunde asupra vieții și copilăriei.
Elena Farago folosește un limbaj muzical care atrage prin simplitate și melodicitate. Poezia sa este un exemplu clar de cum poezia pentru copii nu necesită comploturi elaborate sau cuvinte sofisticate pentru a transmite emoții și imagini puternice. Este suficient să fie sinceră și să capteze esența momentelor fundamentale ale relației dintre părinte și copil.
În concluzie, „Leagăn Verde Legănel” este o poezie care reușește să îmbine elementele de siguranță, dragoste și imaginație într-un mod armonios și evocator. Este o invitație la visare și la explorarea unui univers plin de liniște și frumusețe, un univers în care fiecare cititor, indiferent de vârstă, se poate regăsi și în care poate găsi confort. Această poezie rămâne un testament al talentului Elenei Farago de a captura și a exprima esența experiențelor umane fundamentale prin cuvinte simple și pline de înțeles.
