Marut Margaritar – versuri
Marut, Margaritar,
Cine te-a scos la vanzare,
Subtire ca o floare?
Mandra mea cu ochi ca marea,
Marut, Margaritar!
Mandra-i inima ta,
Ca floarea de margaritar,
Mandra-i gura ta,
Fecioara cu pasul rar.
Marut, Margaritar!
Codru-i verde si adanc,
Mandra, te cauti in el.
Mandra-i sufletul tau bland,
Marut, Margaritar!
Mandra-i ziua de ieri,
Ce-a trecut cu doruri mari,
Mandra-i ziua de maine,
Mandra-i floarea din gradina,
Marut, Margaritar!
Bate vantul, sufla greu,
Dorul tau e-n pieptul meu,
Trec in zbor ca gandul tau,
Marut, Margaritar!
Mandra-i somnul tau usor,
Ca visul ce-l port cu dor,
Mandra-i inima de floare,
Marut, Margaritar!
Analiza și Interpretarea Poeziei „Marut Margaritar”
Poezia „Marut Margaritar” este o creație lirică ce se remarcă printr-un melanj de imagini poetice și simboluri folosite pentru a exprima frumusețea și fragilitatea umană. Titlul poeziei, „Marut Margaritar”, sugerează o delicatețe rară și o frumusețe pură, făcând trimitere la floarea de margaritar, cunoscută pentru gingășia și aspectul său delicat. Poezia este structurată pe mai multe strofe, fiecare dintre acestea având un rol esențial în construcția imagistică și simbolică a operei.
Prima strofă introduce tema centrală a poeziei – frumusețea și fragilitatea. Folosind întrebarea retorică „Cine te-a scos la vânzare, subtire ca o floare?”, autorul sugerează că frumusețea este expusă privirilor, dar în același timp fragilă și efemeră, un aspect ce va fi reiterat pe parcursul întregii opere.
În strofă a doua, poetul explorează metaforic frumusețea interioară și exterioară a unei persoane dragi, descriind-o ca fiind „ca floarea de margaritar”. Acest simbol al purității și grației este folosit pentru a sublinia calitățile excepționale ale celui descris.
Codrul, menționat în strofă a treia, este un simbol frecvent întâlnit în literatura română, ce evocă natura și misterul. În acest context, codrul reprezintă un refugiu în care frumusețea se caută și se regăsește, oferind un contrast interesant între natura imensă și fragilitatea umană.
În strofă a patra, trecerea timpului este evocată prin imagini precum „ziua de ieri” și „ziua de mâine”, sugerând că frumusețea este efemeră și trecătoare. Florile, ca simboluri ale naturii, sunt folosite pentru a arăta că frumusețea este o componentă esențială, dar trecătoare, a vieții.
Strofa a cincea intensifică efectul emoțional al poeziei prin introducerea elementului natural al vântului, care simbolizează schimbarea și trecerea timpului. Dorul, un sentiment profund și universal, este astfel legat de frumusețea și fragilitatea vieții.
Ultima strofă încheie poezia cu o imagine a somnului și a visului, sugerând că frumusețea și fragilitatea sunt prezente nu doar în starea conștientă, ci și în subconștient. Acest vis reprezintă dorințele și speranțele care sunt purtate în inima fiecărei persoane.
În concluzie, „Marut Margaritar” este o poezie bogată în imagini și simboluri, care explorează teme universale precum frumusețea, fragilitatea și efemeritatea vieții umane. Printr-o utilizare abilă a metaforelor și simbolurilor, poezia reușește să captiveze cititorul, oferindu-i o ocazie de introspecție și reflecție asupra propriilor experiențe și emoții. Această poezie rămâne un exemplu elocvent de poezie lirică, ce transcende barierele timpului și ale spațiului, fiind relevantă și astăzi pentru oricine este dispus să-i descifreze mesajele profunde și subtile.
