Sa ți se facă dor – Adrian Păunescu
Sa ți se facă dor de mine, să plângi
Când simți că nu mai pot veni
Și-n amintiri tu să mă-ntâlnești
Cu chipul meu de ieri, de-acum, de mâine.
Sa-ți fie dor și să mă chemi în vis
Să nu-ți mai fie noaptea o povară
Și-n vise să mă vezi cum vin spre tine
Când n-ai crezut că o să mai apară.
Sa te trezești cu dorul meu în piept
Și-n dimineti blânde să-mi simți lipsa
Să-ți amintești cum eu te-am alinat
Cu vorbe calde, cu iubirea noastră.
Sa ți se facă dor de tot ce-a fost
De râsul nostru, de plimbări pe seară
De mâna mea ce-ți mângâia obrajii
Și te făcea să simți că ești iubită.
Sa-ți fie dor și să mă cauți iar
În colțuri ascunse ale amintirii
Să mă găsești acolo unde timpul
Nu poate să distrugă ce-am trăit.
Comentariu asupra operei „Sa ți se facă dor”
Poezia „Sa ți se facă dor” a lui Adrian Păunescu este una dintre acele opere lirice care reușesc să surprindă cu intensitate drăgăstoasa apăsare a dorului, un sentiment intens și profund care se naște în urma absenței unei persoane dragi. Dorul, acest concept românesc atât de greu de tradus într-o altă limbă, devine în versurile lui Păunescu o experiență emoțională copleșitoare, prin care cititorul este invitat să participe.
Structura poeziei este marcată de repetitivitatea unei dorințe simple, aceea ca persoana iubită să simtă dorul de cel care scrie. Această repetiție subliniază intensitatea și persistența unui sentiment care nu se diminuează cu timpul, ci pare să capete noi valențe și să se intensifice în absența persoanei dragi.
Din punct de vedere stilistic, poezia lui Păunescu se remarcă prin folosirea limbajului comun, dar încărcat de emoție, care facilitează o conexiune directă și profundă cu cititorul. Imaginile poetice sunt simple, însă foarte sugestive, evocând momente de intimitate și tandrețe care conturează un tablou viu al relației descrise.
Un alt aspect important al operei este reprezentat de modul în care poetul reușește să surprindă efemeritatea timpului și impactul său asupra amintirilor. Prin expresii ca „să mă cauți iar” sau „unde timpul nu poate să distrugă ce-am trăit”, Păunescu accentuează ideea că, în ciuda trecerii timpului, anumite sentimente și amintiri rămân neșterse și continuă să influențeze prezentul și viitorul.
În concluzie, „Sa ți se facă dor” este o poezie care explorează cu subtilitate și pasiune complexitatea dorului. Este o invitație la introspecție și la reîntoarcerea în acel loc al amintirilor unde iubirea și dorul coexistă, indiferent de distanțele fizice sau temporale. Prin versurile sale, Păunescu reușește să creeze o operă ce transcende simpla experiență personală, devenind un simbol universal al dorului și al iubirii necondiționate.
Adrian Păunescu, un maestru al cuvintelor, reușește și prin această poezie să ne amintească de puterea sentimentelor și de impactul lor durabil asupra vieților noastre. „Sa ți se facă dor” nu este doar un apel către persoana iubită, ci și o reflecție asupra propriei condiții umane, o meditare asupra inevitabilității dorului și a felului în care acesta ne modelează existența.
Poezia devine astfel un portal către o lume interioară a emoțiilor și amintirilor, unde fiecare cititor poate regăsi fragmente din propria sa poveste de viață, reamintindu-și de acele momente speciale și persoanele care au avut un impact semnificativ asupra sa. În esență, „Sa ți se facă dor” ne invită să ne reîntoarcem către acele amintiri care au definit cine suntem și care continuă să ne influențeze drumul.
