Scoala gazda din patut – Versuri de Otilia Cazimir
Într-o margine de sat,
Stă pitit un mic palat.
Nu-i altare, nu-i nici templu,
Ci e școala gazdă simplu.
Are storuri de hârtie,
Ferestre cu glugi de glie,
Și pe acoperiș, mai sus,
Un coș de fum e pus.
Nu palat, ci școala gazdă,
Unde-ncepe treaba hazdă,
Copii mici și mari se-adună
Să-nvețe carte împreună.
Din cărți vechi și din povești,
Desenezi cu multă grijă
Un viitor cuminte și blând
Și bucurii ce nu se sting.
Cu o filă și un creion,
Pui în minte un bastion.
Literele stau cuminți,
Învățând pe cei mai sfinți.
Școala-ncepe în zori de zi,
Cu culegeri, mii și mii.
Fiecare colț de bancă
Ascunde un gând în fantă.
Profesori își dau silința
Să răspândească cunoștința.
Într-o lume ce-i senină,
Școala-i temelia divină.
Prin povești și poezii,
Îți deschizi aripi de zi.
Aici, în sala de clasă,
Visul tău prinde o casă.
Comentariu asupra operei “Scoala gazda din patut” de Otilia Cazimir
Otilia Cazimir, poetă renumită pentru sensibilitatea și delicatețea scrierilor sale, a reușit să creeze o lume magică pentru copii prin intermediul poeziei “Scoala gazda din patut”. Aceasta lucrare surprinde esența educației timpurii, într-un mod jucăuș și accesibil, ilustrând cum școala devine un loc de poveste, un refugiu al cunoașterii și al imaginației. Prin versurile sale, Cazimir reușește să transforme o școală simplă într-un palat al învățării, un loc unde copiii descoperă tainele lumii și învață să viseze.
Interesant este modul în care poeta personifică și aduce la viață elementele unei școli obișnuite. Astfel, ferestrele devin “cu glugi de glie”, iar un simplu coș de fum este “pus”, ca o coroană pe acoperiș. Otilia Cazimir folosește un limbaj simplu, dar plin de imaginație, reușind să capteze atenția tinerilor cititori și să-i transporte într-o lume în care școala nu este doar un loc de învățare, ci și un univers al descoperirilor și al prieteniei.
În plus, poezia subliniază importanța profesorilor, aceștia fiind prezentați ca răspânditori de cunoștințe, devotați misiunii lor de a educa generațiile viitoare. Cazimir reușește să ilustreze cum fiecare colț de bancă ascunde “un gând în fantă”, un loc unde copiii își dezvoltă gândirea critică și creativitatea. Poezia emană o caldură și o tandrețe deosebită, reflectând o viziune optimistă asupra educației și rolului său în formarea personalității copiilor.
Versurile “Scoala gazda din patut” sunt o invitație la visare și un omagiu adus educației, văzută ca temelie a societății. Ele ne amintesc că, dincolo de cunoștințele teoretice, școala reprezintă un loc unde copiii își pot dezvolta aripile imaginației, pregătindu-se pentru provocările vieții. În cuvintele simple ale Otiliei Cazimir, fiecare detaliu capătă o semnificație specială, oferind cititorilor o perspectivă unică asupra universului școlar.
Acest poem, pe lângă frumusețea stilistică, are și un rol educativ, încurajând copiii să privească școala cu alți ochi: nu ca pe o obligație, ci ca pe o oportunitate de a se dezvolta și de a învăța despre lumea din jurul lor. “Scoala gazda din patut” este, astfel, nu doar o poezie pentru copii, ci și o lecție importantă pentru adulți, amintindu-ne tuturor de rolul esențial al educației în societate și de bucuriile simple ale învățării în copilărie.
