Treceți batalioane române, Carpații – Versuri de Constantin Tănase
Treceți batalioane române, Carpații,
La arme cu frunze și flori,
V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații
Cu inima la trecători.
Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă
Nădejdea e numai la noi.
Sărută-ți copile părinții și frații
Și-apoi să mergem la război.
‘Nainte! ‘Nainte! ‘Nainte cu sabia-n mână,
Hotarul nedrept să-l zdrobim,
Să trecem Carpații, ne trebuie Ardealul
Deși pentru el suferim.
Nainte, nainte spre marea Unire,
Hotarul nedrept să-l zdrobim!
Cu toții poporul ostași și țărani
Musai să ne-ntâlnim!
Importanța istorică și culturală a cântecului „Treceți batalioane române, Carpații”
În contextul istoriei României, cântecul „Treceți batalioane române, Carpații” este mai mult decât o simplă piesă muzicală. Acesta reprezintă un simbol al luptelor pentru unitate națională și independență. Versurile sale evocă momentele cruciale din timpul Primului Război Mondial când trupele române au trecut Carpații pentru a elibera teritoriile locuite de români și a realiza Marea Unire din 1918.
Autorul versurilor, Constantin Tănase, este cunoscut pentru activitatea sa ca actor și om de teatru, dar și pentru implicarea sa în mișcarea culturală și patriotică a vremii. Prin acest cântec, Tănase a reușit să capteze esența dorinței de libertate și unitate a românilor, transmițând curaj și speranță soldaților și populației care trăia sub asuprire străină.
Structura cântecului este simplă, dar puternică, folosind imagini sugestive și expresii emoționante. De exemplu, menționarea „frunze și flori” ca arme simbolizează nu doar natura pașnică a românilor, dar și legătura lor profundă cu pământul natal. Această imagine contrastează cu realitatea dură a războiului, subliniind sacrificiile făcute pentru a atinge pacea și unitatea.
Refrenul „Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă” reflectă dorința arzătoare de reunificare a teritoriilor românești și răsună ca un ecou al unei chemări străvechi și persistente. Este o chemare la acțiune, la mobilizare colectivă și la îndeplinirea unui ideal național. În acele vremuri, Ardealul era perceput ca o parte esențială a sufletului național românesc, iar eliberarea sa era văzută ca o datorie sacră.
Cântecul a fost, de asemenea, un important instrument de propagandă și mobilizare. Într-o perioadă în care moralul era crucial pentru succesul militar și politic, astfel de cântece puteau să inspire și să întărească voința colectivă de a lupta pentru o cauză comună. Versurile sunt simple, dar directe, transmițând un mesaj clar și convingător către toți cei care le ascultau.
În prezent, „Treceți batalioane române, Carpații” continuă să fie cântat și sărbătorit în cadrul evenimentelor naționale și comemorărilor istorice. Este un simbol al rezistenței și unității naționale, fiind recunoscut atât pentru rolul său istoric, cât și pentru valoarea sa culturală. Într-o epocă în care identitatea națională și unitatea sunt din nou subiecte de dezbatere, astfel de cântece servesc ca un reminder al importanței de a ne cunoaște și a ne respecta istoria și valorile comune.
În încheiere, „Treceți batalioane române, Carpații” este mai mult decât un simplu cântec; este o moștenire culturală și un strigăt de unitate care a traversat generațiile. Relevanța sa continuă să fie resimțită și astăzi, amintindu-ne de luptele și sacrificiile înaintașilor noștri pentru libertate și suveranitate.
