Opriți Planeta – Adrian Păunescu
Opriți planeta, vreau să cobor,
Pe orbita ei s-a pus un nor,
Și noi călătorim mereu prin el,
Și nu vedem că ne îndreptăm spre fel.
Cândva era senin și clar traseul,
Acum ne conducem mai mult după altare,
Și în loc de busolă avem un far,
Care străluce, dar ne duce în zadar.
Opriți planeta, vreau să cobor,
Unde e verde și unde e zbor,
Bucurii să ne înfășoare,
Și să nu mai trăim prin înșelătoare.
Un timp ne-am bucurat de strălucire,
Acum ne îndreptăm spre prăpastie fire,
Și nu mai vedem nimic din ce-i real,
Doar umbrele unei lumi care e fatal.
Opriți planeta, vreau să cobor,
Să găsesc iarăși locul de dor,
Unde visele nu sunt doar iluzii,
Și poveștile nu-s doar confuzii.
Ne-am pierdut pe drumuri întortocheate,
Încercând să găsim fericirea în toate,
Dar am uitat să ne oprim și să privim,
În jur, să vedem ce iubim.
Opriți planeta, vreau să cobor,
Unde glasurile sunt de cor,
Și nu doar ecouri într-un spațiu gol,
Care răsună surd ca un ton pol.
Analiza poeziei "Opriți Planeta" de Adrian Păunescu
Poezia "Opriți Planeta" de Adrian Păunescu este un apel către umanitate de a se opri și de a reconsidera direcția în care se îndreaptă. Versurile sunt pline de simbolism și reflectă o dorință profundă de întoarcere la simplitate, la autenticitate și la un mod de viață care să nu fie consumat de superficialitate și detașare de realitate.
Unul dintre cele mai evidente aspecte ale poeziei este tema alienării. Poetul simte că lumea a devenit un loc străin, orbita sa fiind acoperită de un nor care împiedică vederea clară a direcției în care se îndreaptă. Această imagine a planetei acoperite de nor poate simboliza confuzia și dezorientarea colectivă, un sentiment că omenirea și-a pierdut busola morală și direcția.
De asemenea, poezia vorbește despre pierderea simplității și a conexiunii cu natura. Poetul își exprimă dorința de a coborî într-un loc unde este verde și unde poate zbura liber, fără constrângerile impuse de societatea modernă. Această dorință de evadare către natură și libertate este un motiv comun în multe opere literare, subliniind importanța conexiunii cu mediul natural și cu esența umanității noastre.
Adrian Păunescu folosește un ton nostalgic, reflectând asupra unei perioade când traseul era "senin și clar". Această amintire a vremurilor mai simple și mai clare servește ca un contrast puternic cu situația actuală, subliniind cât de departe a deviat umanitatea de la calea sa inițială.
Un alt aspect important al poeziei este critica adusă valorilor moderne. Prin referiri la altare și la faruri care strălucesc dar conduc spre nicăieri, poetul sugerează că societatea se bazează pe iluzii și pe false valori. În loc să se ghideze după principii solide și autentice, oamenii sunt atrași de strălucirea aparentă a lucrurilor care, de fapt, nu au substanță. Această critică a valorilor superficiale este o temă frecvent întâlnită în operele lui Păunescu, care adesea își îndeamnă cititorii să caute adevărurile fundamentale și să respingă aparențele înșelătoare.
Poezia se încheie cu un apel la reconectare și la redescoperirea frumuseții și simplității vieții. Poetul își dorește să fie într-un loc unde "glasurile sunt de cor" și nu doar "ecouri într-un spațiu gol". Această imagine sugerează o dorință de comunitate și conexiune reală, opuse alienării și izolării pe care le experimentează în lumea modernă.
În concluzie, "Opriți Planeta" este o lucrare care îndeamnă la reflecție asupra direcției actuale a umanității, la reevaluarea valorilor și la recăpătarea conexiunii cu natura și cu esența umanității noastre. Poezia lui Adrian Păunescu este un apel emoționant și profund către întoarcerea la simplitate și autenticitate, oferind cititorilor un motiv de a se opri și a reconsidera ce este cu adevărat important în viață.
